Violenţa în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puţin vizibile, precum violenţa fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială. Persoanele violente manifestă o serie de comportamente agresive repetitive (rareori violenţa se manifestă printr-un singur incident), în forma unor combinaţii de acte coercitive şi de atac, de mai multe tipuri. Violenţa în familie are caracteristici care o fac diferită de alte tipuri de violenţă apărute incidental sau în alte contexte şi o dinamică sau ciclu de manifestare aparte bazate pe tipul de relaţie care există între victimă şi agresor. Este un fenomen grav, o problemă comunitară, socială şi de sănătate publică ce afectează în principal femeile (95% din totalul victimelor violenţei în familie sunt femei).
Ca formă de comportament, violenţa în familie are:
(i) caracter instrumental (agresorul controlează victima, iar comportamentele devin funcţionale şi persistă dacă au rezultatul scontat);
(ii) caracter intenţional (se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a puterii, intenţie pe care făptuitorul nu o recunoaşte, dar care poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce);
(iii) caracter dobândit11 (violenţa nu este înnăscută, ci învăţată prin imitaţie).
Violenţa fizică* constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică a victimei.
Abuzul fizic se manifestă prin comportamente precum cele ce urmează, dar nu se limitează la acestea: lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de păr, zgâriere, plesnire, desfigurare, provocarea de hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, aruncarea de obiecte şi folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reţinerea victimei, lăsarea victimei într-un loc periculos. Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe
care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună.
În general, victimele violenţei fizice în context familial sunt supuse mai multor acte de agresiune în decursul timpului. Efectele imediate ale violenţei fizice sunt următoarele: vătămări corporale, provocarea de handicapuri sau chiar a morţii victimei**. În timp, victimele violenţei în familie contractează afecţiuni cronice, gastrointestinale, psihosomatice, tulburări alimentare şi stres post-traumatic.
Violenţa psihologică/psihică*** (include violenţa emoţională şi cea verbală): insulte, jigniri (referitoare la aspectul fizic, la capacităţile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are victima în cadrul familiei), ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi. Denumită şi „abuz emoţional”, violenţa psihologică este folosită pentru a manipula şi controla; efectul este cumulativ în timp, cu consecinţe
grave pe termen lung pentru victimă. Literatura de specialitate indică faptul că acest tip de violenţă este un factor central în abuzul intrafamilial.
Violenţa sexuală/Abuzul sexual**** constă în orice contact sexual nedorit de către partener sau cu privire la care partenerul nu poate să-şi exprime consimţământul valabil format. Contactul sexual fără consimţământ este considerat viol. Acest concept cuprinde violul marital, dacă relaţiile dintre parteneri sunt oficializate, şi violul în general, pentru alte tipuri de relaţii sexuale obţinute fără consimţământ prin forţă, ameninţare şi/sau constrângere. Formele de sex forţat sau degradare sexuală sunt următoarele:
(i) continuarea activităţii sexuale atunci când victima nu este pe deplin conştientă, nu îşi dă acordul sau îi este teamă să dea un răspuns negativ;
(ii) vătămarea fizică a victimei în perioada actului sexual sau vătămarea organelor sale genitale, inclusiv prin folosirea de obiecte sau arme, intra-vaginal, oral sau anal;
(iii) obligarea victimei să întreţină relaţii sexuale fără protecţie împotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală;
(iv) criticarea sexualităţii victimei şi invocarea de apelative denigratoare sexual la adresa acesteia.
Violenţa economică reprezintă scăderea resurselor şi autonomiei victimei prin control asupra resurselor financiare şi a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrană, mijloace de transport, telefon şi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia. Violenţa economică se manifestă prin comportamente precum interdicţia din partea agresorului ca victima să se angajeze sau să-şi păstreze locul de muncă, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru necesităţile de bază şi neimplicarea în nici un fel a victimei în deciziile legate de administrarea bugetului familiei. Victima este menţinută într-o stare de dependenţă faţă de agresor.
.
Violenţa socială reprezintă o formă de violenţă psihologică pasivă, care constă în controlul victimei, izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitorizarea activităţilor acesteia şi care are drept rezultat întreruperea sau insuficienţa relaţiilor sociale, precum şi restrângerea accesului la informaţie sau asistenţă.
Specialiştii au identificat un ciclu al violenţei in familie:
(i) faza de acumulare a tensiunilor, timp în care victima acţionează cu precauţie şi încearcă strategii pentru a evita un incident violent;
(ii) faza acută, momentul în care agresorul acţionează, desfăşurată pe parcursul unei perioade cuprinse între două şi douăzeci şi patru de ore (uneori chiar pe parcursul unei săptămâni sau mai mult);
(iii) faza de relaxare, o perioadă de calm, în care agresorul manifestă blândeţe şi dragoste faţă de victimă. Această fază reprezintă doar un armistiţiu vag în cadrul unui război al ameninţărilor şi loviturilor.
Ciclurile se desfăşoară în spirală: fazele tensionate devin din ce în ce mai lungi, violenţele devin din ce în ce mai ameninţătoare, iar fazele blânde devin mai scurte sau dispar cu totul.
*Irimescu, G., Asistenţă socială, studii şi aplicaţii, cap. Violenţa în familie şi metodologia intervenţiei,Ed. Polirom, Iaşi, 2005.
** La nivel mondial, între 40% şi 70% dintre femeile ucise sunt victime ale violenţei în familie.
*** Ghid de informaţii şi bune practici în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, pag.51, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2004.
**** Family Violence Professional Education Taskforce, 1991.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu