“Violenţa domestică nu este atât de extinsă sau gravă”.
În Europa, una din 5 femei este agresată în cadrul familiei; 1,8 milioane de copii sunt agresaţi în fiecare an şi nu toate cazurile sunt raportate, numărul lor fiind, probabil, mai mare. În România, nu există obligativitatea raportării cazurilor. Ca atare, nu pot fi efectuate statistici concludente.
“Bătaia survine într-un moment de pierdere a cumpătului”.
Agresiunea fizică survine într-o relaţie în care agresorul controlează deja partenera, prin frică. Agresiunea fizică este numai o formă de violenţă, fiind însoţită în general şi de alte comportamente descrise anterior, precum intimidarea, ameninţarea, abuzul psihologic sau izolarea victimei. Studiile arată că doar 10% dintre agresorii din familie prezintă tulburări psihice. Restul de 90% nu sunt afectaţi din punct de vedere al discernământului şi al controlului asupra propriilor reacţii şi comportamente.
“Violenţa în familie apare numai în familiile din păturile sărace ale societăţii şi la persoane fără educaţie”.
Violenţa în familie se manifestă în toate mediile socio-culturale, fără excepţie. S-au înregistrat numeroase cazuri de violenţă intrafamilială şi în rândul persoanelor cu studii superioare şi statut social superior. Este posibil ca această prejudecată să pornească de la ideea că oamenii cu studii sau venituri ridicate pot rezolva mai uşor o situaţie conflictuală.
Realitatea este că victimele provenind din aceste medii raportează mai greu agresiunile datorită ruşinii, presiunii sociale sau temerii că le va fi afectată imaginea în cercul social sau profesional.
“Rezolvarea violenţelor intrafamiliale trebuie făcută în familie”.
Fără asistenţă specializată, metodele alternative, intrafamiliale de soluţionare a conflictelor produc cel mai adesea efectul contrar, consolidând chiar poziţia agresorului şi intensificând sentimentul de vulnerabilitate al victimei.
“Victimele acceptă agresiunea”.
Victimele acceptă sau nu ripostează în faţa unei relaţii violente din frică. Ele percep pericolul ca fiind mai mare dacă părăsesc familia şi ajung să se teamă pentru siguranţa copiilor. Mulţi agresori îşi ucid victimele atunci când acestea au curajul să-i părăsească.
“Dacă violenţa ar fi atât de gravă, femeia ar rupe relaţia cu partenerul ei”.
De cele mai multe ori, femeia victimă nu găseşte resurse să rupă o relaţie după prima agresiune îndreptată asupra ei, motivele fiind dependenţa emoţională şi financiară faţă de agresor, prezenţa copiilor şi resursele limitate de creştere a lor, neîncredere şi respect de sine scăzut sau lipsa de sprijin social şi familial.
“Consumul de alcool este cauza violenţei familiale”.
Alcoolul nu este o cauză a violenţei în familie, ci un factor de risc. Nu toţi
bărbaţii consumatori de alcool îşi agresează partenerele. Consumul de alcool
nu justifică folosirea violenţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu