Conform Platformei de acţiune de la Beijing* adoptată la a patra Conferinţă Mondială asupra Problemelor Femeilor din 1995, termenul de „violenţă împotriva femeilor” înseamnă orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, coerciţia sau privarea arbitrară de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată.
Prin urmare, violenţa împotriva femeilor cuprinde următoarele, fără a fi limitată la acestea:
(i) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual al copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violenţa legată de zestre, violul marital, mutilarea genitală a femeilor, violenţa extra-maritală şi violenţa care decurge din exploatare;
(ii) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce apare în comunitate, inclusiv violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituţiile de educaţie şi în altă parte, traficul cu femei şi prostituţia forţată;
(iii) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către stat, oriunde apare aceasta.
Violenţa împotriva femeilor constituie manifestarea unei relaţii bazate pe forţă dintre bărbaţi şi femei, care are drept consecinţă dominarea şi discriminarea femeilor de către bărbaţi şi împiedicarea dezvoltării pe deplin a acestora. Prin urmare, această definiţie include diferite forme de violenţă împotriva femeilor şi oferă un cadru pentru conceptualizarea violenţei în familie.
*Naţiunile Unite (Departamentul de Informare Publică), a patra Conferinţă Mondială asupra problemelor femeilor, Beijing, China, 4-15 septembrie 1995; Platforma de acţiune şi Declaraţia de la Beijing publicată în 1996.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu