luni, 24 noiembrie 2008

Ce poti sa faci daca nu indraznesti sa denunti?

Dacă nu indrăzneşti să denunţi, CERE AJUTOR ca să întelegem ce ţi se întâmplă şi să putem să dispunem.
Poţi să te adresezi către:

· Centrul de Asistenţă Psiho-Pedagogică de care aparţine şcoala ta: http://www.capp.ise.ro/

· Centre de Asistenta Sociala si Politici Familiale :

· Centrul Pilot de Asistenţă şi Protectie a Victimelor Violenţei în Familie: 983

· Linia Verde Protecţia Copilului : 0 800 8 200 200

· Apeluri de Urgenţă: 112

· Departamentul de Politici Familiale, Asociaţia I.P.S., e-mail: ips.romania@gmail.com ;

Cum poti denunta?

Denunţul este indispensabil pentru ca legea să-l urmarească pe presupusul agresor. Se pot denunţa TOATE agresiunile, cele fizice, cele psihologice şi cele sexuale.

Denunţul se poate depune:
·La Secţia de Poliţie în circumscripţia căreia s-a realizat tentativa sau actul de violenţă;
·LA TRIBUNAL.

Când mergi să depui denunţul nu uita să relatezi detaliat tot ce s-a intamplat, astfel incât:


· Prezintă toate situaţiile de violenţă trăite, cu date, detalii, posibili martori ... ;

· Cere numărul sau datele de identificare a interlocutorului la Comisariatul de Poliţie, şi al personalului medical care te-a tratat;

· Păstrează toate probele de violenţă: îmbrăcămintea ruptă sau pata de sange, obiecte distruse, arme, etc;

· Dacă te-a lezat, prezintă certificatul medico-legal după ce ai fost să te consulte medicul.


FOARTE IMPORTANT: Nu uita să ceri o copie a denunţului!

Ce poti face in fata unei situatii de violenta?

Dacă te afli în casă şi începi o discuţie cu partenerul tău şi situaţia devine tensionată şi periculoasă:

1. Dacă poti, sună la Apeluri de Urgenţă 112.
Dacă ai dificultăţi în a te comunica oral, trimite un SMS catre o persoană de incredere.

2. Fă tot zgomotul posibil; deschide uşile şi ferestrele şi CERE AJUTOR.

3. Păstrează toate probele de violenţă:
· Obiecte distruse
· Îmbracăminte ruptă
· Îmbracăminte cu pete de sange
· Arme

4. Dacă ai leziuni fizice sau psihice, sau crezi că poţi să le ai, mergi cât mai repede la un centru medical şi explică provenienţa lor.
FOARTE IMPORTANT: Nu uita să ceri o copie a certificatului medico-legal!



DACĂ CUNOŞTI SAU ASIŞTI LA SITUAŢII DE VIOLENŢĂ ÎMPOTRIVA FEMEILOR


Ajută persoana

Anunţă Poliţia.

Informează femeia victimă a violenţei despre instituţiile menţionate în acest pliant, unde poate fi sfatuită corespunzător şi îndrum-o să apeleze la ele.

... Esti victima a maltratarii?

Articolul 1 din DECLARAŢIA CU PRIVIRE LA ELIMINAREA VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA FEMEII a Naţiunilor Unite, consideră că violenţa împotriva femeilor este “actul de violenţă asupra unei femei care are sau poate avea ca rezultat un prejudiciu sau suferinţă fizică,sexuală sau psihologică împotriva femeii, inclusiv ameninţarea unor astfel de acte, constrângerea sau privaţiunea arbitrară de libertate, atât dacă se produce în viaţa publică cât şi în viaţa privată.”
DACĂ PARTENERUL TĂU, UN FAMILIAR SAU O PERSOANĂ CU CARE TU CONVIEŢUIEŞTI SAU AI CONVIEŢUIT TE:

. Împinge

. Loveşte...

. Obligă să întreţii relaţii sexuale

. Ameninţă

. Insultă

. Învinovaţeşte de tot răul ce se intamplă în casă...

. Umileşte

. Dezautorizează în public...

. Împiedică să relaţionezi cu prietenii şi membri familiei

. Controlează la corespondenţă

. Distruge obiecte cu valoare deosebită pentru tine..

. Împiedică la accesul la bani şi te obligă să justifici cheltuielile continuu...

. Împiedică să iei decizii importante...

... ESTI VICTIMĂ DE MALTRATARE



Acest tip de violenţă se exercită sub diferite forme:

Maltratare fizică: prin intermediul îmbrânciturilor, pălmuirilor, bătăilor, arsurilor..

Maltratare psihologică: insulte, ameninţări, umilinţe, izolări, control de ieşiri din casă, limitarea şi reţinerea banilor...

Agresiune sexuală: întotdeauna când este obligată o femeie să întreţină relatii sexuale împotriva voinţei sale.


Maltratarea este un proces ciclic care începe cu o fază de acumulare de tensiune (agresiuni verbale şi psihice),
urmată de o fază de explozie de violenţă fizică (lovituri ,fără control) şi culminează cu o fază de falsă căinţă a
agresorului.


ACEST CICLU SE REPETA CONTINUU, DE FIECARE DATA ESTE MAI
VIOLENT SI DUREAZA MAI PUTIN

CU CÂT TE DECIZI MAI REPEDE SĂ CERI AJUTOR CU ATÂT MAI BINE!

... Esti victima a violentei?

DACĂ TE AFLI ÎN UNA DIN ACESTE SITUAŢII

. Vreodată partenerul ţi-a zis:

« Eşti inutilă...»,

« Nu eşti bună de nimic...»,

« Taci din gură!că tu nu înţelegi...»

. Te simţi izolată, ca şi când nu ar exista nici un loc unde să te duci să ceri ajutor.

. Vreodata te-ai gandit ca partenerul tau o sa te omoare.

. Vreodată ai fost forţată de partenerul tău să faci ceva ce nu ai fi vrut.

. Simţi adesea că nu ai destulă rabdare ca să eviti să nu se supere pe tine partenerul.

. Ai pierdut aproape toţi prietenii şi toate relaţiile de când ai început relaţia sentimentală cu partenerul tău.

. Te simţi izolată, ca şi când nu ar exista nici un loc unde să mergi să ceri ajutor.


...EŞTI VICTIMA VIOLENŢEI

Mituri legate de violenta impotriva femeii

“Violenţa domestică nu este atât de extinsă sau gravă”.

În Europa, una din 5 femei este agresată în cadrul familiei; 1,8 milioane de copii sunt agresaţi în fiecare an şi nu toate cazurile sunt raportate, numărul lor fiind, probabil, mai mare. În România, nu există obligativitatea raportării cazurilor. Ca atare, nu pot fi efectuate statistici concludente.

“Bătaia survine într-un moment de pierdere a cumpătului”.

Agresiunea fizică survine într-o relaţie în care agresorul controlează deja partenera, prin frică. Agresiunea fizică este numai o formă de violenţă, fiind însoţită în general şi de alte comportamente descrise anterior, precum intimidarea, ameninţarea, abuzul psihologic sau izolarea victimei. Studiile arată că doar 10% dintre agresorii din familie prezintă tulburări psihice. Restul de 90% nu sunt afectaţi din punct de vedere al discernământului şi al controlului asupra propriilor reacţii şi comportamente.

“Violenţa în familie apare numai în familiile din păturile sărace ale societăţii şi la persoane fără educaţie”.

Violenţa în familie se manifestă în toate mediile socio-culturale, fără excepţie. S-au înregistrat numeroase cazuri de violenţă intrafamilială şi în rândul persoanelor cu studii superioare şi statut social superior. Este posibil ca această prejudecată să pornească de la ideea că oamenii cu studii sau venituri ridicate pot rezolva mai uşor o situaţie conflictuală.
Realitatea este că victimele provenind din aceste medii raportează mai greu agresiunile datorită ruşinii, presiunii sociale sau temerii că le va fi afectată imaginea în cercul social sau profesional.

“Rezolvarea violenţelor intrafamiliale trebuie făcută în familie”.

Fără asistenţă specializată, metodele alternative, intrafamiliale de soluţionare a conflictelor produc cel mai adesea efectul contrar, consolidând chiar poziţia agresorului şi intensificând sentimentul de vulnerabilitate al victimei.

“Victimele acceptă agresiunea”.

Victimele acceptă sau nu ripostează în faţa unei relaţii violente din frică. Ele percep pericolul ca fiind mai mare dacă părăsesc familia şi ajung să se teamă pentru siguranţa copiilor. Mulţi agresori îşi ucid victimele atunci când acestea au curajul să-i părăsească.

“Dacă violenţa ar fi atât de gravă, femeia ar rupe relaţia cu partenerul ei”.

De cele mai multe ori, femeia victimă nu găseşte resurse să rupă o relaţie după prima agresiune îndreptată asupra ei, motivele fiind dependenţa emoţională şi financiară faţă de agresor, prezenţa copiilor şi resursele limitate de creştere a lor, neîncredere şi respect de sine scăzut sau lipsa de sprijin social şi familial.

“Consumul de alcool este cauza violenţei familiale”.

Alcoolul nu este o cauză a violenţei în familie, ci un factor de risc. Nu toţi
bărbaţii consumatori de alcool îşi agresează partenerele. Consumul de alcool
nu justifică folosirea violenţei.

Consecinţe şi efecte ale violenţei în familie

Violenţa în familie are numeroase efecte negative, grave, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt, directe (asupra victimei) şi indirecte (asupra persoanelor care asistă la actele de violenţă).

În ceea ce priveşte starea de sănătate, victima poate suferi o serie de vătămări corporale, cu grade diferite de gravitate, care pot necesita mai multe sau mai puţine îngrijiri medicale. În funcţie de gravitatea acestora, ele pot avea urmări grave şi pe termen lung, mergând până la infirmităţi, pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă sau moartea victimei.

În ceea ce priveşte sănătatea mintală, victimele pot suferi, datorită abuzurilor, o serie de tulburări tranzitorii sau permanente în sfera emoţională, cum ar fi: depresii acute sau cronice, anxietate, fobii, atacuri de panică, insomnii, coşmaruri sau sindrom post-traumatic. În funcţie de durata şi natura abuzului, pot surveni tulburări de personalitate şi de comportament, tulburări alimentare şi tentative suicidare; de asemenea, pot apărea comportamentele de
dependenţă (victimele se refugiază în consumul de alcool sau de substanţe tranchilizante).

Viaţa profesională şi economică a victimei va fi afectată de lipsa unui loc de muncă sau de pierderea acestuia, în urma interdicţiilor partenerului de a se încadra în muncă sau a scenelor de gelozie ale acestuia, fără a mai menţiona absenţele (consecinţa violenţelor fizice care necesită îngrijiri medicale).
Veniturile insuficiente sau absenţa lor vor crea dependenţă financiară faţă de agresor, mai ales în lipsa resurselor alternative (situaţia este mai gravă dacă victima are copii minori în îngrijire). Victimele care reuşesc să-şi păstreze locul de muncă întâmpină dificultăţi de concentrare şi performanţă, datorită stresului şi tracasărilor la care sunt supuse de către agresori.

Din punct de vedere social, victimele sunt izolate treptat şi, în cele din urmă, total de familia de origine, grupul de prieteni, colegii de serviciu sau de serviciile de asistenţă socială. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eşec în încercarea acesteia de ieşire din această dependenţă.

Tipuri de violenta in familie, implicit impotriva femeii

Violenţa în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puţin vizibile, precum violenţa fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială. Persoanele violente manifestă o serie de comportamente agresive repetitive (rareori violenţa se manifestă printr-un singur incident), în forma unor combinaţii de acte coercitive şi de atac, de mai multe tipuri. Violenţa în familie are caracteristici care o fac diferită de alte tipuri de violenţă apărute incidental sau în alte contexte şi o dinamică sau ciclu de manifestare aparte bazate pe tipul de relaţie care există între victimă şi agresor. Este un fenomen grav, o problemă comunitară, socială şi de sănătate publică ce afectează în principal femeile (95% din totalul victimelor violenţei în familie sunt femei).

Ca formă de comportament, violenţa în familie are:
(i) caracter instrumental (agresorul controlează victima, iar comportamentele devin funcţionale şi persistă dacă au rezultatul scontat);
(ii) caracter intenţional (se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a puterii, intenţie pe care făptuitorul nu o recunoaşte, dar care poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce);
(iii) caracter dobândit11 (violenţa nu este înnăscută, ci învăţată prin imitaţie).

Violenţa fizică* constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică a victimei.
Abuzul fizic se manifestă prin comportamente precum cele ce urmează, dar nu se limitează la acestea: lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de păr, zgâriere, plesnire, desfigurare, provocarea de hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, aruncarea de obiecte şi folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reţinerea victimei, lăsarea victimei într-un loc periculos. Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe
care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună.
În general, victimele violenţei fizice în context familial sunt supuse mai multor acte de agresiune în decursul timpului. Efectele imediate ale violenţei fizice sunt următoarele: vătămări corporale, provocarea de handicapuri sau chiar a morţii victimei**. În timp, victimele violenţei în familie contractează afecţiuni cronice, gastrointestinale, psihosomatice, tulburări alimentare şi stres post-traumatic.

Violenţa psihologică/psihică*** (include violenţa emoţională şi cea verbală): insulte, jigniri (referitoare la aspectul fizic, la capacităţile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are victima în cadrul familiei), ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi. Denumită şi „abuz emoţional”, violenţa psihologică este folosită pentru a manipula şi controla; efectul este cumulativ în timp, cu consecinţe
grave pe termen lung pentru victimă. Literatura de specialitate indică faptul că acest tip de violenţă este un factor central în abuzul intrafamilial.

Violenţa sexuală/Abuzul sexual**** constă în orice contact sexual nedorit de către partener sau cu privire la care partenerul nu poate să-şi exprime consimţământul valabil format. Contactul sexual fără consimţământ este considerat viol. Acest concept cuprinde violul marital, dacă relaţiile dintre parteneri sunt oficializate, şi violul în general, pentru alte tipuri de relaţii sexuale obţinute fără consimţământ prin forţă, ameninţare şi/sau constrângere. Formele de sex forţat sau degradare sexuală sunt următoarele:
(i) continuarea activităţii sexuale atunci când victima nu este pe deplin conştientă, nu îşi dă acordul sau îi este teamă să dea un răspuns negativ;
(ii) vătămarea fizică a victimei în perioada actului sexual sau vătămarea organelor sale genitale, inclusiv prin folosirea de obiecte sau arme, intra-vaginal, oral sau anal;
(iii) obligarea victimei să întreţină relaţii sexuale fără protecţie împotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală;
(iv) criticarea sexualităţii victimei şi invocarea de apelative denigratoare sexual la adresa acesteia.

Violenţa economică reprezintă scăderea resurselor şi autonomiei victimei prin control asupra resurselor financiare şi a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrană, mijloace de transport, telefon şi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia. Violenţa economică se manifestă prin comportamente precum interdicţia din partea agresorului ca victima să se angajeze sau să-şi păstreze locul de muncă, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru necesităţile de bază şi neimplicarea în nici un fel a victimei în deciziile legate de administrarea bugetului familiei. Victima este menţinută într-o stare de dependenţă faţă de agresor.
.
Violenţa socială reprezintă o formă de violenţă psihologică pasivă, care constă în controlul victimei, izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitorizarea activităţilor acesteia şi care are drept rezultat întreruperea sau insuficienţa relaţiilor sociale, precum şi restrângerea accesului la informaţie sau asistenţă.

Specialiştii au identificat un ciclu al violenţei in familie:
(i) faza de acumulare a tensiunilor, timp în care victima acţionează cu precauţie şi încearcă strategii pentru a evita un incident violent;
(ii) faza acută, momentul în care agresorul acţionează, desfăşurată pe parcursul unei perioade cuprinse între două şi douăzeci şi patru de ore (uneori chiar pe parcursul unei săptămâni sau mai mult);
(iii) faza de relaxare, o perioadă de calm, în care agresorul manifestă blândeţe şi dragoste faţă de victimă. Această fază reprezintă doar un armistiţiu vag în cadrul unui război al ameninţărilor şi loviturilor.
Ciclurile se desfăşoară în spirală: fazele tensionate devin din ce în ce mai lungi, violenţele devin din ce în ce mai ameninţătoare, iar fazele blânde devin mai scurte sau dispar cu totul.

*Irimescu, G., Asistenţă socială, studii şi aplicaţii, cap. Violenţa în familie şi metodologia intervenţiei,Ed. Polirom, Iaşi, 2005.
** La nivel mondial, între 40% şi 70% dintre femeile ucise sunt victime ale violenţei în familie.
*** Ghid de informaţii şi bune practici în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, pag.51, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2004.
**** Family Violence Professional Education Taskforce, 1991.

Ce este violenta in familie?

Definiţia pe care o dă legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie este următoarea:

„(1) Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.
(3) În sensul legii, prin membru de familie se înţelege soţul, ruda apropiată şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.”

Potrivit documentelor Consiliului Europei (Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei Nr. R (85) cu privire la violenţa în familie*), violenţa în familie reprezintă „orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia şi care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice sau libertăţii altui membru al acelei familii şi vatămă de manieră gravă dezvoltarea personalităţii sale”.

Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ce apare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude.

În ce priveşte violenţa domestică, potrivit unor organizaţii guvernamentale care au efectuat studii privind acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită asupra fostei soţii/partenere şi în relaţiile consensuale**.


* Recomandarea Nr. R (85) cu privire la violenţa în familie a Consiliului Europei a fost adoptată la 26 martie 1985. (www.social.coe.int/en/cohesion/fampol/recomm/family/R(85)4.htm#FN1)
** Prevenirea şi intervenţia eficientă în violenţa domestică, Centrul de Resurse Juridice şi Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, Bucureşti, 2003.

Ce este violenta impotriva femeilor?

Conform Platformei de acţiune de la Beijing* adoptată la a patra Conferinţă Mondială asupra Problemelor Femeilor din 1995, termenul de „violenţă împotriva femeilor” înseamnă orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, coerciţia sau privarea arbitrară de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată.

Prin urmare, violenţa împotriva femeilor cuprinde următoarele, fără a fi limitată la acestea:
(i) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual al copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violenţa legată de zestre, violul marital, mutilarea genitală a femeilor, violenţa extra-maritală şi violenţa care decurge din exploatare;
(ii) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce apare în comunitate, inclusiv violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituţiile de educaţie şi în altă parte, traficul cu femei şi prostituţia forţată;
(iii) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către stat, oriunde apare aceasta.

Violenţa împotriva femeilor constituie manifestarea unei relaţii bazate pe forţă dintre bărbaţi şi femei, care are drept consecinţă dominarea şi discriminarea femeilor de către bărbaţi şi împiedicarea dezvoltării pe deplin a acestora. Prin urmare, această definiţie include diferite forme de violenţă împotriva femeilor şi oferă un cadru pentru conceptualizarea violenţei în familie.

*Naţiunile Unite (Departamentul de Informare Publică), a patra Conferinţă Mondială asupra problemelor femeilor, Beijing, China, 4-15 septembrie 1995; Platforma de acţiune şi Declaraţia de la Beijing publicată în 1996.

Un scurt istoric al violentei de gen

Violenţa de gen este manifestarea cea mai brutală a inegalităţii existente la nivelul societăţii noastre. Victimele acestui fenomen sunt femeile pentru simplul fapt că agresorii lor nu le recunosc drepturile minime de libertate, respect şi capacitate de decizie.

În cadrul celei de-a IV- a Conferinţe Mondiale a Femeilor din 1995, ONU a recunoscut faptul că violenţa asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalităţii, a dezvoltării şi a păcii şi că încalcă şi aduce atingeri drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. ONU defineşte fenomenul ca o manifestare a relaţiilor de putere dintre femei şi bărbaţi care, aşa cum ne arată historia, au fost întotdeauna inegale.

Comunitatea internaţională a luat o atitudine clară în faţa acestui stigmat social. În acest sens, putem menţiona:

  1. Convenţia referitoare la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii din 1979;
  2. Declaraţia Naţiunilor Unite referitoare la eliminarea violenţei asupra femeii, proclamată în decembrie 1993 de către Adunarea Generală;
  3. Rezoluţiile din cadrul ultimului Summit Internaţional al Femeilor organizat la Beijing în septembrie 1995;
  4. Rezoluţia WHA49.25 a Adunării Mondiale a Sănătăţii ce declară violenţa o problemă prioritară pentru sănătatea publică, proclamată în 1996 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;
  5. Raportul Parlamentului european din iulie 1997;
  6. Rezoluţia Comisiei pentru Drepturile Omului a naţiunilor Unite din 1997;
  7. Declararea anului 1999 ca Anul european de Luptă împotriva Violenţei de Gen.
  8. În anul 2004, s-a adoptat Decizia nr. 803/2004/CE a Parlamentului european, prin care se aprobă Programul comunitar de acţiune (2004-2008) pentru prevenirea şi combaterea violenţei asupra minorilor, tinerilor şi femeilor, precum şi protejarea victimelor şi grupurilor în situaţii de risc (programul Daphne II), în care se stabileşte poziţia şi strategia adoptată de cetăţenii Uniunii în ceea ce priveşte această problemă.
  9. Puterile publice nu pot fi străine acestui fenomen întrucât violenţa de gen constituie unul dintre cele mai flagrante atacuri aduse drepturilor fundamentale, adică libertăţii, egalităţii, vieţii, siguranţei şi nediscriminării.